Sistem nervos

Sistemul nervos (latină Systema nervosum ) al unui animal (incluzând omul) coordonează activitatea muşchilor, monitorizează organele, primeşte şi prelucrează informaţiile primite prin organele de simţ şi iniţiază acţiuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru menţinerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului). Elementele principale ale sistemului nervos sunt neuronii şi celulele gliale (cu rol de susţinere şi de protecţie). Cu cât urcăm pe scara de evoluţie a organismelor, sistemul nervos devine tot mai complex, iar posibilităţile lui de a recepţiona, interpreta şi reacţiona corespunzător informaţiilor din mediul înconjurător sunt tot mai perfecţionate.

Sistemul nervos central (SNC)

Aceasta este partea principală a sistemului nervos (numit şi nevrax) care se ocupă cu prelucrarea informaţiei venită de la receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili, de durere etc.) şi generarea de răspunsuri. SNC este format din encefal(care cuprinde:creierul mare,creierul mic si trunchiul cerebral) şi măduva spinării. Aceste două componente sunt protejate de cutia craniana şi, respectiv, de coloana vertebrală.

Sistemul nervos periferic (SNP)

SNP este partea sistemului nervos formată din neuronii şi nervii din afara SNC. Aceştia se găsesc în membre (de exemplu, în mână şi picioare) şi organe (de exemplu stomac,inimă etc.). SNP nu este protejat de oase sau de o barieră pentru sânge (faţa de creier care este protejat de bariera hematoencefalică), şi poate fi uşor lezat mecanic sau chimic.

SNP se împarte la rândul său în două componente:

1. Sistemul nervos somatic, care este asociat cu controlul voluntar al mişcărilor prin acţiunea muşchilor scheletici, cât şi recepţia stimulilor externi (în cazul stimulilor termici, stimulilor mecanici etc.). Sistemul nervos somatic este format din fibre aferente, care duc informaţiile de la surse externe spre SNC, şi fibre eferente, care duc impulsurile nervoase de la SNC la muşchi.
2. Sistemul nervos vegetativ sau autonom gestionează acţiunile care nu se află sub control conştient. El controlează de exemplu funcţiile vitale ca respiraţia şi bătăile inimii, dilatarea şi constricţia pupilelor, digestia etc. Se împarte în sistemul nervos simpatic şi cel parasimpatic.
3. 
4. Dezvoltarea sistemului nervos presupune procesul complex de generare, formare, dezvoltare şi individualizare (specializare) asistemului nervos.
   Dezvoltarea sistemului nervos este afectată pe întreaga durată a vieţii umane, de la primele stagii ale embriogenezei, până la senescenţa neurală şi afecţiunile care însoţesc senescenţa generală. Studiul dezvoltării sistemului nervos are ca obiect cunoaşterea şi descrierea completă şi corectă a bazei microscopice de formare şi dezvoltare a creierului uman şi organelor nervoase accesorii creierului, cât şi facilitarea înţelegerii depline a mecanismelor de funcţionare ale acestui sistem.
   De o importanţă deosebită, în raport cu funcţia de relaţie, sistemul nervos impune cunoaşterea atât a bazelor anatomice funcţionale indispensabile vieţii, cum ar fi reglarea neuroendocrină, cât şi procesele de memorie, stocare şi prelucrarea a informaţiei, constituireaimaginaţiei şi crearea limbajelor de asociaţie. Defectele care apar în dezvoltarea normală şi completă a sistemului nervos pot duce la incapacitare cognitivă, motorie, intelectuală cât şi afecţiuni complexe ca autismul, sindroamele neurologice specifice, retardul mental.
5.